MAICA DOMNULUI – ICOANĂ A FECIORIEI...!:

Maica Domnului
– Icoană a fecioriei...!
[1]

Şi a fost că după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, peste Iordan. Şi au mers după El mulţimi numeroase şi i‑a vindecat pe ei acolo.

Şi au venit la El fariseii, ispitindu‑L şi zicând: „Se cuvine oare ca omul să‑şi lase femeia dintr’o pricină oarecare?” Iar El, răspunzându‑le, a zis: „N’aţi citit că Acela Care i‑a făcut de la’nceput, bărbat şi femeie i‑a făcut?,şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup; aşa încât nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”.

Ei I‑au zis: „Atunci, de ce Moise a rânduit să‑i dea carte de despărţire şi s’o lase?” El le‑a zis: „Din pricina învârtoşării inimii voastre v’a dat voie Moise să vă lăsaţi femeile, dar la început n’a fost aşa. Iar Eu vă spun că, în afară de vina desfrânării, oricine‑şi va lăsa femeia şi va lua alta, săvârşeşte adulter; şi cel ce a luat‑o pe cea lăsată, adulter săvârşeşte”.

Ucenicii I‑au zis: „Dacă aşa este starea omului faţă de femeie, atunci nu e de folos să se însoare”. Iar El le‑a zis: „Nu toţi pricep acest cuvânt, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s’au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni pe care oamenii i‑au făcut fameni; şi sunt fameni care s’au făcut ei înşişi fameni de dragul împărăţiei cerurilor. Cine poate înţelege, să înţeleagă”.

(Mt. 19, 1‑12)

Îmi aduc aminte că, acum cinci ani, din faţa acestui Sfânt Altar am început cuvântul de învăţătură de la miezul nopţii, cu două zile înainte de hram, nu cum se obişnuiește cu „iubiţi credincioşi”, ci adresându‑mă mulțimii: „viilor şi morţilor, ascultaţi‑mă!”. Tot atunci, v‑am explicat de ce! Evanghelia ne avertizează că, deşi mulţi sunt vii, trăiesc ca nişte morţi, săvârşind fapte care îi omoară sufleteşte, care din punct de vedere duhovnicesc sunt morţi. Gândul meu se lega și de reușita hramului...! Să ne ajute bunul Dumnezeu ca în acest an, la hramul mânăstirii, să avem pelerini vii sau care îşi doresc învierea din morţi!

Evanghelia care s‑a citit la Sfânta Liturghie astăzi este din săptămâna în care ne găsim, a 11‑a după Rusalii, și se potrivește momentului. Problema care se pune este dilema divorțului, dar și a fecioriei asumate. Finalul răspunsului Mântuitorului: „Cine poate înţelege, să înţeleagă”, îi lasă nedumeriți pe Apostoli.

Nelămurirea rămâne: oare trebuie acceptat divorţul sau nu? Moise, în Vechiul Testament, în Deuteronom 24, 1‑4, a rânduit lege prin care se accepta divorţul pentru diverse motive și se dădea femeii „carte de despărțire”. Mântuitorul confirmă: aşa este, dar la început n’a fost aşa”, și restrânge divorțul doar pentru adulter. El face o pledoarie mai amplă: „N’ați citit că Acela Care i‑a făcut de la’nceput, bărbat și femeie i‑a făcut?, și a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și cei doi vor fi un trup; așa încât nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”. Ceea ce a unit Dumnezeu, omul nu poate să despartă! O sentinţă civilă niciodată nu poate desface ceea ce a unit Dumnezeu în faţa Sfântului Altar. Oamenii care se căsătoresc săvârşesc jurământ că vor păzi dragostea şi unirea dintre ei până la mormânt curată, neîntreruptă, dreaptă şi cinstită. Dar, în cele mai multe cazuri, oamenii nu mai au răbdare; să zicem că bărbaţii sunt de vină mai mult decât femeile. Am spus, şi nu o dată, femeilor care doresc să bage divorţ şi mai ales acelora care au copii: cum este mai bine pentru copii, să aibă o mamă martiră sau o mamă divorţată? Eu cred că o mamă martiră şi acest cuvânt se întemeiază pe ceea ce a spus Mântuitorul Hristos.

Apostolii continuă dilema lor şi‑I spun Domnului: atunci, ar fi mai bine ca omul să nu se mai însoare. Şi atunci, Iisus Hristos le răspunde: „Nu toţi pricep acest cuvânt, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s’au născut așa din pântecele maicii lor; sunt fameni pe care oamenii i‑au făcut fameni; şi sunt fameni care s’au făcut ei înşişi fameni de dragul împărăţiei cerurilor.”

Aci am vrut să ajung, iubiţi credincioşi...! Biserica, în ceea ce‑o priveşte pe Maica Domnului, o propovăduieşte: fecioară înainte, în timpul şi după naştere. Aceasta înseamnă famen pentru împărăţia lui Dumnezeu! Aceasta înseamnă să te faci pe tine însuţi famen de dragul împărăţiei cerurilor! Cine poate înțelege, să înţeleagă!, ne spune Mântuitorul. Maica Domnului a înţeles! Știţi în ce măsură a înţeles Maica Domnului acest cuvânt? Ne răspunde părintele Rafail Noica: Maica Domnului a fost fecioară mai presus de orice consideraţie trupească; Maica Domnului a fost feciorelnică în însăşi dragostea ei faţă de Dumnezeu! Deci dragostea pe care a avut‑o Maica Domnului faţă de Dumnezeu a fost autentică și desăvârşită. În acest fel şi pentru această dragoste, Dumnezeu a rânduit ca în ea să se întrupeze Fiul Său cel iubit, pentru mântuirea întregului neam omenesc.

Pe aceasta o prăznuim noi astăzi! Pentru ea am venit noi la Nicula; ei să ne rugăm; ei să ne închinăm; ei să ne spunem necazurile; ei să ne arătăm rănile; în fața ei să ne vărsăm lacrimile; ei să‑i dăruim inimile, aşa cum sunt ele. Şi ea ne răspunde! Ne arată inima ei de mamă; la Nicula, în icoană, ochii plânşi; ne privește duios; ne îmbie, ne cheamă și ne arată ce poartă în braţe, pe Fiul ei cel iubit şi Dumnezeul nostru, şi ne spune: „să faceţi tot ceea ce vă va spune El!”.

Sfântul Proclu, patriarhul Constantinopolului, învață că Maica Domnului a fost prima catapeteasmă pe care s‑a pictat, pentru prima dată în istoria lumii, Icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Tot Sfântul Proclu ne spune, într‑un tropar de la Bunavestire: „Bucură‑te, catedrală, care ai primit în pântecele tău pe Iisus Hristos spre a fi hirotonit preot şi arhiereu!

La cine am venit noi astăzi? În ce catedrală am intrat? La ce sărbătoare participăm? La hirotonia Marelui Arhiereu şi Preot Iisus Hristos! Adică la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, când Însuşi Domnul, prin lucrarea Duhului Sfânt, coboară la rugăciunea preoţilor şi credincioşilor, în chipul pâinii şi al vinului, pe masa Sfântului Altar, şi se dăruieşte dumneavoastră, tuturor, spre a vă împărtăşi de El. Iată unde și pentru ce aţi venit la Mânăstirea Nicula!

Cuvântul meu de aseară: „Bucuraţi‑vă că aţi venit și sunteţi aici!” are temei...! Este cuvântul primit de Maica Domnului din partea Arhanghelului Gavriil. Cuvântul care a devenit o stare, o permanenţă, precum realitatea întrupării Mântuitorului Iisus Hristos. Iar pe Maica Domnului nu putem s‑o despărţim de Fiul ei cel iubit, aşa încât nici bucuria pe care i‑a dăruit‑o Arhanghelul Gavriil nu o putem despărţi de Maica Domnului şi rămâne o stare. Această stare de bucurie ne‑o împărtăşeşte tuturor! Şi atunci cuvântul Arhanghelului Gavriil către Maica Domnului: „bucură‑te, ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine!” este cel pe care vrea să ni‑l spună şi nouă, fiecăruia. Bucură‑te, copil, tânăr sau bătrân, femeie sau bărbat, oricum te cheamă, Domnul este cu tine! Dar noi ne bucurăm că Domnul este cu noi? Spunea părintele Teofil Roman aseară că noi ne lepădăm de Dumnezeu, dar El nu Se leapădă; Dumnezeu este cu noi ori în ce stare ne‑am găsi! Dar noi suntem cu Dumnezeu ori în ce stare ne‑am găsi?

Sfântul Proclu spune: „Bucură‑te, catedrală, în care s‑a hirotonit Arhiereu şi Preot Mântuitorul nostru Iisus Hristos”. Această bucurie trebuie și putem să o dobândim şi noi. Am spus că hirotonia în catedrală a Mântuitorului înseamnă Sfânta Liturghie, Euharistie, Împărtăşire. V‑am văzut perindându‑vă în biserica cea nouă la demisol, spovedindu‑vă şi împărtăşindu‑vă. Dacă v‑aţi împărtăşit, bucuraţi‑vă: biserică şi catedrală a Mântuitorului Hristos! Sunteţi cu toţii, fiecare în parte şi toţi laolaltă, catedrală a Domnului Iisus Hristos.

Revenind la cuvântul părintelui Teofil de aseară, să avem grijă de biserica sau catedrala care este sfinţită prin Jertfa Domnului. Să nu păcătuim în aşa măsură încât să ne întinăm catedrala inimii! Dacă se întâmplă, să schimbăm catapeteasma, să o pictăm din nou și să o resfinţim. Să‑i punem catapeteasma hotărârii ferme; să o pictăm cu chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului și al sfinţilor; să o împodobim cu lumina faptelor bune; şi s‑o resfinţim prin Sfintele Taine a Spovedaniei şi a Împărtăşaniei. Amin!

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin!



[1] Predică rostită la Sfânta Mânăstire „Adormirea Maicii Domnului”, Nicula, la Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului, 14.08.2004.


->