MAICA DOMNULUI – IZVORUL VINULUI LITURGIC...!:

Maica Domnului
– Izvorul vinului liturgic...!
[1]

Cei care cercetaţi mânăstirile şi îi cunoaşteţi îndeaproape pe călugări și viaţa monahală, ştiţi că unul dintre cele trei voturi ale monahului este al castităţii sau al fecioriei, pe lângă ascultarea necondiţionată şi sărăcia de bună voie. Unii spun că ascultarea este cel mai important legământ sau vot al călugărului, dar aş vrea să cred că, totuşi, cel mai important vot este fecioria. De ce? Pentru că fecioria se întemeiază pe iubire! Votul fecioriei monahale ar trebui să se numească votul iubirii! Ce înseamnă castitate sau feciorie fără de iubire? Care este sensul, în ce scop?

Cel mai important vot monahal este votul iubirii! De asemenea, cea mai importantă poruncă din lege este să‑L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot cugetul tău, din tot sufletul tău. Porunca dumnezeiască este valabilă pentru tot omul, pentru întreg Adamul, cu atât mai mult pentru monahi. Rânduiala tunderii în monahism, dar și întreaga viaţă a monahului, este o logodnă perpetuă, o stare „conjugală” permanentă. Logodirea marelui și îngerescului chip! De aceea monahul nu‑şi dezbracă hainele de nuntă pe care le primeşte la tunderea în monahism până la sfârşitul vieţii lui. Un mire sau o mireasă din lume își îmbracă veşmintele speciale doar în ziua nunţii şi după aceea le păstrează ca amintire. Uneori le închiriază...! Dar monahul trebuie să‑şi păstreze hainele de nuntă întreaga lui viaţă şi ele să‑i amintească permanent ce fel de făgăduințe a făcut și cu cine este logodit. Cui Îi aparţine întreaga lui fiinţă? Lui Dumnezeu, Mântuitorului Hristos! Aceasta înseamnă logodirea marelui şi îngerescului chip și făgăduinţele pe care le face cel care îşi doreşte să fie monah!

Vă spun aceste lucruri, pentru că m‑am gândit ca în această binecuvântată seară să vă vorbesc despre o nuntă, despre nunta din Cana Galileii!

Pentru monahii de la Nicula, şi nu numai, această zi, acest praznic al Adormirii Maicii Domnului este punctul culminant al vieţuirii monahale; punctul culminant al unei bucurii plenare, în care monahul, în ciuda împrăştierii și a ostenelii neobosite pe care o face ca hramul, în totalitatea lui, să se desfăşoare în condiţii optime, consideră această zi ca ziua de Paşti, pe care‑a făcut‑o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într‑însa!

De ce nunta din Cana Galileii? Pentru că la nunta din Cana Galileii a participat Maica Domnului! La această nuntă a rostit unul dintre cuvintele pe care îl socotim predica Maicii Domnului, şi anume îndemnul Născătoarei de Dumnezeu către cei care slujeau la nuntă: „Orice vă va spune El, faceţi!” (In. 2, 5). Acest îndemn a fost mai întâi experimentat de Maica Domnului. Ea a făcut ceea ce i s‑a poruncit, a făcut voia Domnului, a împlinit poruncile dumnezeieşti în aşa măsură încât Dumnezeu a ales‑o să‑L întrupeze pe Fiul Lui, pe Mântuitorul Iisus Hristos.

Hramul din 15 august este reactualizarea nunții părinţilor acestei mânăstiri!

Sfântul Maxim Mărturisitorul zice despre mirii de la nunta din Cana Galileii că au trăit în feciorie; că mirele L‑a urmat pe Mântuitorul, iar mireasa a slujit‑o pe Maica Domnului. La hramul Mânăstirii Nicula, nu sunt prezenţi numai mirii, aşa cum n‑au fost prezenţi numai mirii la nunta din Cana Galileii! Am spus că la nunta din Cana Galileii a fost prezentă Maica Domnului. Cine este Maica Domnului? Dacă n‑am şti cine este Maica Domnului n‑am fi prezenţi aici! Paginile Scripturii sunt sărace în a spune cine este Maica Domnului, dar noi ştim şi simţim cine este Maica Domnului, de aceea suntem prezenţi aici. La nunta din Cana Galileii au fost prezenţi ucenicii Mântuitorului, Apostolii, iar aici urmaşii apostolilor: episcopi, preoţi şi diaconi. Cu toţii aţi trecut pe sub epitrahilul duhovnicului, în jur de 40 de preoți, care v‑au spovedit şi v‑au cuminecat. La nunta din Cana Galileii, dar şi la acest hram, au fost prezenţi slujitorii, care fac sărbătoarea să se desfăşoare în bune condiţii. Întrebaţi‑l pe părintele stareţ de câţi oameni este nevoie în logistica acestui hram...!? Urmează, bineînţeles, nuntaşii, toţi cei care reuşesc să fie părtaşi cu adevărat la bucuria mirilor! Nu toţi reuşesc să fie părtaşi cu adevărat la bucuria mirilor – şi am insistat, nu la‑ntâmplare – pentru că monahii sunt iubiţi, dar nu prea, sau, aş spune, sunt aspru judecaţi!

Dar mai este ceva important la nunta din Cana Galileii. Ce credeţi, iubiţi credincioşi? Un lucru poate neînsemnat: apa! Erau acolo, ne spune Sfânta Scriptură, şase vase pentru apă, puse pentru curăţirea iudeilor, pe care slujitorii le‑au umplut până sus. Apa din vase, la mijlocirea Maicii Domnului şi prin lucrarea Mântuitorului, s‑a prefăcut în vin!

Iubiţi credincioşi, noi folosim sintagma, de pildă, la Mânăstirea Nicula a fost prezentă o mare de oameni! O mare de oameni, adică o mare mulţime. Un cuvânt potrivit. Noi ştim că trupul omenesc, acest corp, este format din 75% apă! De aceea, îndrăznesc să spun: cel mai important lucru de la nunta din Cana Galileii a fost apa! Nu orice apă, ci apa care s‑a prefăcut în vin! Apa s‑a înnobilat şi a devenit vin!

Cunoaştem din paginile Sfintei Scripturi că Mântuitorul ne spune peste veacuri: Eu sunt viţa; voi, mlădiţele” (In. 15, 5). „Eu sunt viţa” – viţa de vie – din care rodește strugurele și se face vinul. Care vin? Sângele care s‑a vărsat pentru viaţa lumii! Voi, mlădiţe” trebuie să deveniţi! Sunteţi o mare de oameni, dar trebuie să vă înnobilaţi, să vă înduhovniciţi, să vă îndumnezeiţi şi să deveniţi vinul ca element al Sfintei Jertfe din cadrul Sfintei Liturghii, acolo unde, împreună cu pâinea, se transformă în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos!

Am zis: nu oricare apă. De ce? Pentru că nu orice apă se poate transforma în vin! Să ne gândim, ca apa de la nunta din Cana Galileii să se transforme în vin, câte lucruri au fost necesare ca ea să se înnobileze? Să le luăm pe rând. A fost necesară prezenţa Maicii Domnului: ea a mijlocit şi I‑a spus Fiului ei cel iubit, fără să‑I poruncească, doar ca informare, foarte delicat şi luaţi aminte, nici măcar nu L‑a rugat, ci doar I‑a spus: „Nu mai au vin…” (In. 2, 3). Atât! Maica Domnului este şi prototipul mamei creştine. Și sunt Părinţi care spun că orice mamă trebuie să fie Născătoare de Dumnezeu. Adică să nască pe Dumnezeu în fiinţa copiilor ei. Atâtea mame suferă pentru copiii lor, că nu‑L au pe Dumnezeu; încearcă să‑i oblige, să le poruncească, îi ia şi cu frumosul, îi roagă... Şi totuşi, exemplul cel mai eficient este gingăşia, delicatețea, răbdarea și smerenia Maicii Domnului! Cu toate că și ea la rându‑i a primit „reproșul”: ce te privește...!?

Apa care trebuie să se înnobileze și să se prefacă în vin are nevoie de Maica Domnului; are nevoie de slujitori care s‑o pună în vase gata pentru binecuvântat, adică de Apostoli şi urmaşii lor; are nevoie de atmosferă de nuntă, adică de motivația nunții, care este iubirea, și de nuntașii care sunt împreună părtași!

Am evitat un personaj și nu la‑ntâmplare. La nunta din Cana Galileii a fost prezent şi nunul, naşul. Nașul, în cazul nunții evreiești, este un fel de staroste! Şi trebuie să luăm aminte, că imediat după ce s‑a săvârşit minunea prefacerii apei în vin, Mântuitorul porunceşte să i se ducă vin nou nunului. Oare credeţi că acest lucru s‑a făcut la întâmplare? Nu! Deci nunul din pericopa evanghelică care descrie nunta din Cana Galileii, rămâne un mister pentru noi. Deşi eu aş vrea să cred că nu!

Dacă mirii au ştiut ce s‑a întâmplat cu apa care s‑a prefăcut în vin prin minunea săvârșită de Mântuitorul Hristos; dacă Maica Domnului își cunoştea aşa de bine Fiul şi a ştiut ce avea să se întâmple; dacă slujitorii care scoseseră apa ştiau, o spune chiar din Scriptură; singurul care nu ştia era naşul...! Însă, nașul, chiar și după ce a gustat din apa care se prefăcuse în vin, nu ştia de unde este...!

Rămâne să medităm la cine este nunul...!? În ce stare ne găsim noi înşine în prezența Mântuitorului, Care Se oferă prin Vinul împărtășirii...!? Sau cine este „starostele” acestei lumi care nu vrea să știe...!?

La nunta evreilor, momentele cele mai importante sunt logodna, cu punerea inelului de către mire miresei, act însoţit de un document‑contract; iar al doilea moment important şi decisiv este binecuvântarea Duhului. Adică se binecuvintează şapte cupe de vin, care fiecare simbolizează ceva. Aceste binecuvântări le fac bărbaţii prezenţi la nuntă, dimpreună cu rabinii, cu naşii sau martorii. Fiecare cupă are o semnificație în funcție de binecuvântare. În mare, ele se referă la Dumnezeu, Cel care a creat cerul şi pământul, la bucuria omului care‑L cunoaşte pe Dumnezeu, la dărâmarea templului şi nădejdea că acesta va fi reconstruit, această cupă mirele o sparge cu piciorul. Dar ultima cupă, şi cea de‑a şaptea binecuvântare, este o invocare a lui Mesia, o exprimare a aşteptării permanente a poporului ales de a veni Mesia să‑i mântuiască din robie!

Iubiţi credincioşi! La nunta din Cana Galileii toţi au aflat că cea de‑a şaptea binecuvântare s‑a împlinit, pentru că de faţă era Însuşi Mesia, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care l‑a izbăvit pe om din robia păcatului şi a morţii. Şi revin, şi atenţie!, doar unul singur, naşul n‑a aflat!

Toate acestea vi le‑am spus ca binecuvântarea și folosul hramului‑nuntă de la Nicula să fie depline! Să dea Bunul Dumnezeu ca toți să‑L aflăm pe Fiul Lui în Taina Vinului și nici unul dintre oameni să nu rămână în întunericul necunoștinței. Amin!

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin!



[1] Predică rostită la Sfânta Mânăstire „Adormirea Maicii Domnului”, Nicula, la Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului, 14.08.2010, la Vecernie.


->