MAICA DOMNULUI – ICOANĂ A FIULUI...!:

Maica Domnului
– Icoană a Fiului...!
[1]

Dorinţa omului duhovnicesc, a creştinului în general şi a omenirii dintotdeauna, este de a‑L vedea pe Dumnezeu. Ontologic şi fiinţial, omul își dorește să‑L vadă pe Dumnezeu. În rugăciune, nu de puţine ori, cerem lui Dumnezeu să‑L vedem, să intervină în viaţa noastră şi, dacă se poate, să o stăpânească și să o conducă.

În acelaşi chip, noi, care avem evlavie la Maica Domnului, dorim să o vedem pe ea. O şi spunem într‑o cântare duioasă: „Am venit, Măicuţă, să ne mai vedem, să‑ţi spunem necazul pe care‑l avem”. Deci noi venim la Mânăstirea Nicula să ne vedem cu Maica Domnului; să o vedem pe ea dar în acelaşi timp şi ea să ne vadă pe noi, cu necazurile şi cu suferinţele pe care le purtăm şi ea să ne ajute să ni le asumăm, să ni le purtăm şi dacă se poate să ne slobozească de ele, dar aceasta nu după voia noastră, ci după voia ei cea sfântă, adică după voia lui Dumnezeu.

Aş vrea să vă citesc câteva pasaje din Sfânta Evanghelie după Ioan în care veţi vedea că şi preocuparea sfinţilor Apostoli a fost aceea de a‑L vedea pe Dumnezeu. În capitolul 14, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan relatează cuvântarea de despărţire a Mântuitorului Iisus Hristos:

„Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu şi în Mine credeţi. În casa Tatălui Meu multe lăcaşuri sunt. Iar de nu, oare v’aş fi spus Eu vouă că Mă duc să vă pregătesc loc? Şi de vreme ce Mă voi duce şi vă voi pregăti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi. Voi ştiţi şi unde Mă duc Eu, şi calea”.

Toma I‑a zis: „Doamne, nu ştim unde Te duci; iar calea, cum o putem şti?” Iisus i‑a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M’aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L‑aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi, şi L‑aţi şi văzut”. Filip I‑a zis: „Doamne, arată‑ni‑L nouă pe Tatăl şi ne e de‑ajuns”. Iisus i‑a zis: „De atâta vreme sunt cu voi, Filipe, şi nu M’ai cunoscut? Cel ce M’a văzut pe Mine L‑a văzut pe Tatăl; şi cum de zici tu: Arată‑ni‑L nouă pe Tatăl!? Nu crezi că Eu sunt întru Tatăl şi că Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care Eu vi le grăiesc, nu de la Mine le grăiesc, ci Tatăl – Cel ce rămâne întru Mine – Îşi face lucrurile Sale. Credeţi‑Mă că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine; iar de nu, credeţi‑Mă de dragul acestor lucruri.

Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine va face şi el lucrurile pe care le fac Eu; şi mai mari decât acestea va face, că Eu la Tatăl Meu mă duc. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, pentru ca Tatăl să Se preamărească întru Fiul.” (Ioan 14, 1‑13)

Şi repet versetele 8 şi 9: „Filip I‑a zis: „Doamne, arată‑ni‑L nouă pe Tatăl şi ne e de‑ajuns”. Iisus i‑a zis: „De atâta vreme sunt cu voi, Filipe, şi nu M’ai cunoscut? Cel ce M’a văzut pe Mine L‑a văzut pe Tatăl; şi cum de zici tu: Arată‑ni‑L nouă pe Tatăl!?”

Acesta a fost răspunsul Mântuitorului la dorinţa Apostolilor de a‑L cunoaşte şi de a‑L vedea pe Dumnezeu. Iar Teofan al Niceei, din veacul al XIV‑lea, făcând această legătură dintre Dumnezeu‑Tatăl şi Dumnezeu‑Fiul, adică cine L‑a văzut pe Fiul L‑a văzut pe Tatăl, ne luminează şi ne spune foarte profund: cine L‑a văzut pe Fiul, a văzut‑o pe Maica Domnului!

Fiul lui Dumnezeu, Unul‑Născut, este chipul Tatălui şi este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, noi Îl mărturisim şi Om adevărat din om adevărat. Adică Iisus Hristos este și Om adevărat. Din care om adevărat? Din Maica Domnului! Deci cine L‑a văzut pe Fiul L‑a văzut pe Tatăl, dar cine L‑a văzut pe Fiul, a văzut‑o şi pe Maica Domnului. De aceea noi, creştinii ortodocşi, nu putem să o despărţim pe Maica Domnului de Fiul ei Cel iubit, Mântuitorul Iisus Hristos.

Ne mai luminează acest mare teolog isihast, vorbind despre dumnezeirea Tatălui şi dumnezeirea Fiului, că Fiul S‑a născut din Tată fără de mamă, ca Dumnezeu şi s‑a născut ca om din mamă fără de tată, înţelegând prin aceasta, mai cu adevărat, că Iisus Hristos este icoana Maicii Domnului. De ce? Pentru că Maica Domnului L‑a născut pe Fiul ei fără de ispită bărbătească împărtăşindu‑i firea ei omenească în mod deplin! Adică Iisus Hristos Şi‑a luat deplin firea trupească, firea omenească, din Maica Domnului, pe care noi o cinstim atât de mult.

Copiii noştri sunt icoana tatălui şi a mamei după trup; îi moştenesc şi pe unul şi pe celălalt, poate au mai mult dintr‑unul şi mai puţin din celălalt, poate au fizionomia unuia şi firea celuilalt. În ceea ce‑L priveşte pe Iisus Hristos, El a luat și chipul și firea mamei.

Şi, dacă în Sfânta Scriptură nu găsim foarte multe lucruri scrise despre Maica Domnului, găsim în ceea ce‑L priveşte pe Mântuitorul Iisus Hristos. Profilul duhovnicesc şi omenesc al Mântuitorului nu este altul decât înfăţişarea deplină a Maicii Domnului.

Dacă‑L vedem pe Iisus Hristos, de pildă, plângând și suspinând la mormântul lui Lazăr, o putem vedea şi pe Maica Domnului adesea plângând pentru atâtea şi atâtea ispite şi încercări prin care a trecut ea şi mai ales Fiul ei pentru care prin inima ei de mamă a trecut sabia.

La mormântul lui Lazăr, oamenii care L‑au văzut pe Iisus Hristos plângând, au exclamat: „iată cât de mult îl iubea pe prietenul Lazăr!”. De asemenea, ştim că Iisus a avut şi un ucenic foarte iubit, chiar pe Sfântul Apostol Ioan din a cărui evanghelie v‑am citit mai înainte. Ucenicul pe care‑l iubea Iisus! Ceea ce înseamnă că Maica Domnului avea sentimente, Îl iubea pe Fiul ei, îi iubea pe ucenicii și prietenii Mântuitorului şi, în mod special, îl iubea pe ucenicul cel mai iubit al Domnului. De aceea, pe dealul Golgotei, în timpul răstignirii, Iisus Hristos i‑a spus Maicii Domnului: „mamă, iată fiul tău!” şi lui Ioan: „fiule, iată mama ta!”.

Dacă Mântuitorul Iisus Hristos a avut demnitate şi i‑a înfierat, de pildă, pe farisei şi pe cărturari, aşa cum aţi auzit în evanghelia care s‑a citit la Sfânta Liturghie, cu siguranţă că şi Maica Domnului a avut demnitate. A dovedit‑o când a intervenit la nunta din Cana Galileii să salveze demnitatea noii familii, a mirilor care au rămas fără de vin. Despre acest subiect, al demnității Maicii Domnului, v‑a vorbit magistral, acum câţiva ani, vrednicul de pomenire, Mitropolitul nostru Bartolomeu!

Dacă Mântuitorul şi‑a iertat vrăjmaşii şi, pe lemnul crucii fiind, a zis: „Doamne, nu le socoti lor păcatul aceasta!”, şi Maica Domnului şi‑a iertat vrăjmaşii şi, mai ales, pe ai Fiului ei.

Iubiţi creştini, să luăm aminte! Dacă vrem s‑o vedem şi s‑o cunoaştem pe Maica Domnului cu adevărat, trebuie să‑L cunoaştem pe Fiul ei, pe Mântuitorul Iisus Hristos. Dacă nu‑L cunoaştem pe Fiul lui Dumnezeu, ne spune evanghelia şi aţi auzit prea bine, niciodată nu‑L vom cunoaşte pe Dumnezeu‑Tatăl. Dacă L‑am văzut şi L‑am cunoscut pe Fiul, Îl vom cunoaşte şi pe Tatăl. Iar pe Maica Domnului, de asemenea, n‑o putem cunoaşte dacă nu‑L cunoaştem pe Fiul ei Iisus Hristos.

Credinţa creştină este hristocentrică, adică doar prin Hristos Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu în adevărata Lui identitate şi doar prin Hristos o putem cunoaşte pe Maica Domnului şi pe sfinţi. Doar prin Hristos putem cunoaşte Calea; doar prin Hristos putem cunoaşte Adevărul; şi doar prin Hristos putem câştiga Viaţa veşnică!

Să ne apropiem mai cu adevărat de Mântuitorul Hristos şi, prin El, Îl vom cunoaşte pe Dumnezeu‑Tatăl, dar o vom cunoaşte și Maica Domnului, faţă de care avem atâta evlavie şi pentru care am venit zilele acestea la Mânăstirea Nicula.

Prin Sfânta Liturghie care s‑a săvârşit astăzi şi care se va săvârşi mâine dimineaţă în biserică la ora 5 şi în mod festiv la ora 9, în ziua praznicului, prin slujire arhierească, ajungem să aflăm credința cea adevărată și să ne împărtăşim de Hristos, și, prin El, de Dumnezeu‑Tatăl, de Maica Domnului şi de sfinţii Lui.

Dacă am cunoaşte noi aceste taine, nu numai raţional, cu mintea, ci să le simţim şi cu inima și să ni le însuşim, am fi oameni cu adevărat fericiţi și împliniţi. Mijlocul cel mai eficient pentru ca să ne însuşim aceste adevăruri pe care le cunoaştem puţin şi superficial este împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos, împărtăşindu‑ne astfel de Însuşi Dumnezeu şi, în acelaşi timp, şi de Maica Domnului! Pe sfântul disc, acolo unde este aşezat agneţul, care prin puterea Duhului Sfânt se preface în Trupul Domnului, este prezentă şi Maica Domnului şi cele nouă cete de sfinţi; suntem şi noi prezenţi prin miridele care se pun de preoţii slujitori, vii şi morţi. Aceste miride, la un moment dat, sunt vărsate în Vinul din potir, în Sângele Domnului Iisus Hristos, adică, pe lângă Agneţ, Maica Domnului, cele nouă cete de sfinţi, pentru viii şi morţii care suntem noi, cei pomeniți de preot în cadrul Sfintei Liturghii. Şi din acest potir ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De aceea, cu pregătirea cuvenită, să vă apropiați, din ce în ce mai des şi mai mult de sfântul potir...! Şi dacă nu reuşim să‑L cunoaştem pe Dumnezeu raţional şi să‑L simţim la o intensitate maximă cu inima, ne putem hrăni cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos și, prin Acesta, hrănindu‑ne şi cunoscându‑L pe Dumnezeu‑Tatăl, dar şi hrănindu‑ne şi cunoscând‑o, mai cu adevărat şi mai deplin pe Maica Domnului, mama noastră, a tuturor. Amin!



[1] Predică rostită la Sfânta Mânăstire „Adormirea Maicii Domnului”, Nicula, la Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului, 14.08.2012.


->