Pace celor ce vin, Bucurie celor ce rămân, Binecuvântare celor ce pleacă!
SOBORUL SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL:

Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil[1]

Îndeobşte, cuvântul de învăţătură pe care îl rosteşte preotul trebuie să fie însoţit de Sfânta Scriptură sau de Sfânta Cruce. Am preferat astăzi, pentru că este ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi a tuturor puterilor cereşti, să înlocuiesc Sfânta Scriptură sau Sfânta Cruce cu un crin, cu o floare. De ce? Pentru că întotdeauna în icoanele Bisericii îl vedeţi pe Sfântul Arhanghel Gavriil purtând această floare, dar şi pentru faptul că o floare poate să simbolizeze Sfânta Scriptură şi o floare poate să simbolizeze, în aceeaşi măsură, şi Sfânta Cruce.

Dacă ar fi să luăm doar textul din Sfânta Scriptură care spune „cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Ps. 18, 1), ar fi de ajuns să înţelegem că tot ceea ce a creat Dumnezeu, până la micuţa floare, cum auziţi într‑un anume acatist, Îl mărturiseşte pe Creator. O floare poate să simbolizeze Sfânta Scriptură pentru că ea, atât cât există, Îl mărturiseşte pe Dumnezeu, Cel care a făcut‑o. În acelaşi timp, o floare poate simboliza Sfânta Cruce pentru că se jertfeşte pentru bucuria noastră. O floare este ruptă din grădină şi se dăruieşte cuiva drag şi te bucuri, tu şi cel drag, de ea și de mireasma pe care i‑a dat‑o Dumnezeu s‑o poarte în parte fiecare. Deci iată că o floare poate să Îl vestească pe Dumnezeu şi să simbolizeze Sfânta Scriptură şi, în aceeaşi măsură, să simbolizeze Sfânta Cruce, pentru că se jertfeşte pentru bucuria omului. Iar Mântuitorul nostru Iisus Hristos S‑a jertfit nu numai pentru bucuria omului, ci şi pentru mântuirea lui!

În acelaşi timp, îmi aduc aminte, pe vremea când Preasfinţitul părinte Vasile Someşanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Clujului, era exarh, a trebuit să rezolve o problemă la o mânăstire de maici. O maică din obştea respectivă făcea probleme şi a fost trimis părintele exarh în anchetă. Şi s‑a dus la maica în cauză, ţinând într‑o mână o floare şi în cealaltă o vargă, întrebând: „Maică, ce alegi?”. Şi maica i‑a răspuns: „Merit varga, dar aleg floarea”! A înţeles mustrarea Preasfinţitului, care era blândă aşa cum este firea lui, şi s‑a îndreptat maica şi până astăzi ea slujeşte Biserica noastră într‑un mod foarte special. Varga şi floarea, sabia şi crinul – sunt simbolurile Sfinţilor Arhangheli pe care noi îi prăznuim astăzi. În acatistul Sfinţilor Arhangheli, de dimineaţă, aţi auzit repetându‑se la nesfârşit: „Bucură‑te, Mihaile, slujitorule al legii!” și de asemenea: „Bucură‑te, Gavriile, îngere al darului”. Iar pe icoana acestor sfinți arhangheli îi vedem pe unul ţinând în mână o sabie, iar pe celălalt purtând un crin!

Aş vrea să vă pun la suflet astăzi, câteva gânduri legate de cei doi arhangheli. N‑am să vă vorbesc despre originea îngerilor, aşa cum a făcut‑o părintele care a privegheat împreună cu noi aseară şi a rostit cuvântul de învăţătură, şi nici cât de prezenţi sunt în viaţa noastră încă de la botez şi până la sfârşitul vieţii noastre. Dar aş vrea să vă aduc aminte de câteva caracteristici importante care îi determină pe cei doi arhangheli, aşa cum îi cunoaştem noi şi cum îi lăudăm în slujbele pe care le săvârşim.

În primul rând, Sfântul Arhanghel Gavriil, îngerul darului, a fost cel care a binevestit naşterea Mântuitorului Iisus Hristos din Fecioara Maria.

Întotdeauna de Buna‑Vestire ne aducem aminte de el şi această sărbătoare nu poate fi despărţită de acest arhanghel, care a vestit lumii întregi, nu numai Fecioarei Maria, întruparea Domnului Hristos. Această calitate a Sfântului Arhanghel Gavriil de a vesti naşterea Mântuitorului nu s‑a încheiat atunci, şi‑a însuşit‑o pe deplin, devenind caracteristica lui principală. El Îl vesteşte pe mai departe, tuturor oamenilor, aşa cum o face de pildă astăzi, de sărbătoarea lui, o va face până la sfârşitul veacurilor şi cu atât mai mult la sfârşitul veacurilor, când va fi cea de‑a doua venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

O altă calitate a Sfântului Arhanghel Gavriil este aceea că el ne‑a învăţat o scurtă rugăciune către Maica Domnului, rugăciunea pe care noi o rostim, probabil, cel mai des: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură‑te, ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine!”. Această rugăciune, să ţineţi minte, să vă fie mărturie şi pentru cei care nu cred în Maica Domnului, ne‑a fost lăsată şi am învăţat‑o de la Sfântul Arhanghel Gavriil...!

Aceste două lucruri legate de Sfântul Arhanghel Gavriil aş vrea să le reţineţi şi, în rugăciunea noastră, totdeauna când îl vrem pe Dumnezeu mai aproape, să‑l chemăm pe Sfântul Arhanghel Gavriil să ne vestească prezenţa Lui. De asemenea, când ne rugăm duios Maicii Domnului, să ştim că lauda: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură‑te...”, ne‑a fost lăsată de Sfântul Arhanghel Gavriil şi că împreună cu el ne rugăm Maicii Domnului. Niciodată când rostim această rugăciune nu suntem singuri, ci ne rugăm împreună cu Sfântul Arhanghel Gavriil!

Iar despre slujitorul Legii, despre Sfântul Arhanghel Mihail, aş vrea să vă tâlcuiesc în puţine cuvinte o rostire de la Sfânta Liturghie care precede cel mai important moment şi anume prefacerea darurilor de pâine şi vin în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Îl auziţi pe diacon, imediat după Crez, zicând: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfă cu pace a o aduce!”. Sfinţii Părinţi ne spun că aceste cuvinte au fost rostite de Sfântul Arhanghel Mihail la căderea îngerilor, atunci când Lucifer dimpreună cu cei care au fost neascultători faţă de Dumnezeu şi doritori de slavă au căzut din împărăţia lui Dumnezeu şi au devenit diavoli. În acel moment, Sfântul Arhanghel Mihail i‑a avertizat pe ceilalţi îngeri, pe cele nouă cete îngereşti, prin aceste cuvinte: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte...!”. Iar aceste cuvinte se rostesc la Sfânta Liturghie, înainte de cel mai important moment al ei.

„Să stăm bine” înseamnă să stăm bineînţeles cuviincios, dar în acelaşi timp acest bine înseamnă şi bun, acest bine înseamnă şi drept,

„Să stăm cu frică” înseamnă să stai cu teamă înaintea lui Dumnezeu, cu frica prezenţei lui Dumnezeu în Treime închinat, a Maicii Domnului, a tuturor sfinţilor şi chiar a sfinţilor îngeri, în momentul sfintei jertfe. Dar frica, vă spuneam şi altă dată, înseamnă şi teama permanentă pe care noi trebuie s‑o avem de a nu răni iubirea lui Dumnezeu, care Se jertfeşte pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Deci această frică trebuie înţeleasă şi în sensul de: teama de a nu răni iubirea celui care te iubeşte!

„Să luăm aminte” – să luăm aminte la noi înşine, să luăm aminte la ceilalţi de lângă noi şi să luăm aminte, bineînţeles, la Dumnezeu, care ne vrea pe toţi, pe de‑a’ntregul, pe fiecare în parte şi pe toţi laolaltă!

Aceşti doi arhangheli ar trebui să fie pentru noi, creştinii, exemple şi îndemnuri de a duce o viaţă duhovnicească deplină, în bucuria lui Dumnezeu, Cel care într‑un mod gingaş ne vesteşte în permanenţă, până la sfârşitul veacurilor, că este prezent şi că ne vrea şi pe noi cât mai prezenţi. Şi, în aceeaşi măsură, să ne înarmăm cu arma dreptăţii, a adevărului, a binelui, a fricii şi a luării aminte. Pentru că viaţa noastră trebuie să fie trăită într‑un mod responsabil şi în ceea ce ne priveşte, dar şi în ceea ce‑i priveşte pe cei de lângă noi.

Şi un ultim cuvânt, un gând, pe care vreau să vi‑l pun astăzi la suflet, este următorul, poate o mică dojană: îndrăznim adesea să spunem unor oameni dragi sau pe care‑i iubim că „eşti îngerul meu păzitor”. Să nu substituim niciodată îngerul pe care ni l‑a dat Dumnezeu la botez cu o fiinţă omenească! Îngerul care l‑am primit la botez nu ne părăseşte niciodată. Şi dacă ar fi acesta singurul motiv şi ar fi suficient, să nu spunem nimănui vreodată că „tu eşti îngerul meu păzitor” pentru că, mai devreme sau mai târziu, te părăseşte şi nu mai este îngerul tău păzitor, ci poate chiar duşmanul tău. Să nu fie! Amin!



[1] Predică rostită de Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, la Sfânta Mânăstire „Mihai Vodă”, Turda, 08.11.2012.


->