Rezidirea bisericii
Parohiei Rogojel
Ne apropiem cu paşi repezi de sărbătoarea Crăciunului! Pregătirile sunt gata, pentru că fiecare dintre noi ne‑am străduit să ne facem sălaş binecuvântat pentru a primi în fiinţa noastră, în viaţa şi în casa noastră pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Cu atât mai mult dumneavoastră, această comunitate mică, dar iată că numeroasă astăzi prin participarea la Sfânta Liturghie, pentru că aţi făcut mai mult decât o peşteră pentru Domnul Hristos, Maica Lui şi Dreptul Iosif. Aţi reuşit să reclădiţi practic această biserică, care este casa lui Dumnezeu. Aţi făcut o legătură cu înaintaşii, cu moşii şi strămoşii, care au clădit această sfântă biserică prin jertfa frunţii lor, iar această legătură, ca punte peste veacuri, este un lucru plăcut lui Dumnezeu. Este un lucru plăcut lui Dumnezeu şi pentru aceea că v‑aţi păstrat în credinţa moşilor şi a strămoşilor, este credinţa noastră pe care o mărturisim în Simbolul de credinţă, credinţa în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, care este şi hramul acestei biserici, credinţa în Maica Domnului, în cinstirea sfinţilor și a icoanelor şi tot ceea ce ţine de adevărul de credinţă propovăduit de Biserica noastră.
Biserica pe care aţi reclădit‑o are o importanţă deosebită şi aceasta reiese foarte bine din Sfânta Scriptură, de unde doresc să vă citesc, ca să fiţi încredinţaţi că munca dumneavoastră nu este zadarnică şi se demonstrează că nu este în zadar. Dimineaţă, înainte de a intra în biserică împreună cu părintele protopop, unul dintre bărbaţii acestei parohii, atunci când i‑am lăudat pentru ceea ce au realizat aici, mi‑a mărturisit că nici ei nu şi‑au putut închipui că pot să facă ceea ce au realizat, și ei se miră că au realizat acest edificiu care este casa lui Dumnezeu. Sigur că liantul care v‑a unit pentru a reuşi să reclădiți această biserică nu este altul decât părintele dumneavoastră paroh.
Am să vă citesc din Cartea a treia a Regilor din capitolul 9. Este vorba despre sfinţirea templului pe care l‑a zidit Solomon: „Şi a fost că după ce Solomon a terminat de zidit casa Domnului şi casa domnească şi toate lucrările, câte i‑a plăcut lui să‑şi facă, Domnul i S’a arătat lui Solomon a doua oară, aşa cum i Se arătase în Gabaon. Şi a zis Domnul către el: „Am auzit glasul rugăciunii tale şi pe al cererii tale cu care te‑ai rugat în faţa Mea şi ţi‑am plinit după cum în întregime M’ai rugat: am sfinţit această casă pe care tu ai zidit‑o spre a‑Mi aşeza într’însa numele în veac; acolo vor fi ochii Mei şi acolo va fi inima Mea pe’ntotdeauna. Şi dacă tu vei umbla înaintea Mea aşa cum a umblat David, părintele tău, cu inimă curată şi cu dreptate, în aşa fel încât tu să faci tot ceea ce Eu i‑am poruncit lui, şi dacă‑Mi vei păzi rânduielile şi poruncile, atunci tronul domniei tale peste Israel îl voi ridica pentru vecie, aşa cum i‑am grăit lui David, părintele tău, zicând: «Nu‑ţi va lipsi bărbat cârmuitor în Israel». Dar dacă voi sau copiii voştri vă veţi întoarce dinspre Mine şi nu‑Mi veţi păzi poruncile şi rânduielile pe care Moise le‑a dat înaintea voastră, şi dacă veţi merge şi veţi sluji unor dumnezei străini şi vă veţi închina lor, atunci pe fiii lui Israel îi voi stârpi din ţara pe care le‑am dat‑o, iar casa aceasta, pe care Eu i‑am sfinţit‑o numelui Meu, o voi lepăda de la faţa Mea, iar Israel va fi de arătat cu degetul şi de poveste la toate neamurile. Şi casa aceasta, pe cât e ea de înaltă, pe atât va fi că tot cel ce va trece pe lângă ea va da din cap şi va fluiera şi va zice: – De ce a făcut Domnul astfel cu ţara aceasta şi cu această casă?... Şi vor răspunde: – Pentru că ei L‑au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, Cel ce i‑a scos pe părinţii lor din ţara Egiptului, din casa robiei, şi s’au lipit de dumnezei străini şi lor li s’au închinat şi le‑au slujit; de aceea a adus Domnul peste ei tot răul acesta”.” (3 Regi 9, 1‑9). Intenţionat am citit nouă versete din capitolul 9 din Cartea a treia a Regilor, deşi mă puteam opri la primele, unde ne mângâiem sufleteşte de faptul că ne spune versetul 3, făgăduind Dumnezeu, că aici, în biserică, în casa Lui, în templu, vor fi ochii şi inima Lui în toate zilele, dar această prezenţă a lui Dumnezeu în casa Lui, în cele din urmă, aşa cum aţi auzit din Sfânta Scriptură, poate să şi dispară...!?
În ceea ce ne priveşte, pentru că noi suntem creştini, ne întemeiem pe învăţătura Noului Testament în continuarea celei din Vechiul Testament şi credem că Dumnezeu nu este numai ochi şi inimă prezent în casa Lui, ci întreg; Se jertfeşte în permanenţă pe Sfânta Masă, în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Deci nu numai ochii lui Dumnezeu sunt aici ca să vadă cine şi ce sunteţi, nu numai inima lui Dumnezeu să vă simtă, ci Dumnezeu întreg, Trup şi Sânge, prin persoana Domnului Iisus Hristos, Care este Dumnezeu adevărat şi om adevărat, Dumnezeu Care S‑a întrupat şi a devenit om pentru noi şi pentru a noastră mântuire!
Această prezenţă a lui Dumnezeu trebuie întreţinută...! Cine o întreţine? Dumneavoastră! Este bine de ştiut că preotul nu are voie şi nu poate să săvârşească Sfânta Liturghie de unul singur. Sfânta Liturghie este actualizarea jertfei sângeroase a Mântuitorului Iisus Hristos, în chip nesângeros! Deci preotul nu are voie și nu poate să săvârşească această jertfă, adică să‑L aducă pe Dumnezeu pe Sfânta Masă, fără prezența, aportul și implicarea credincioșilor lui! Sunt canoane care au stabilit foarte clar acest lucru. Preotul nu are voie să săvârşească singur Sfânta Liturghie, decât în prezenţa credincioşilor lui. Credincioşii slujesc împreună cu preotul! Dumneavoastră nu sunteţi doar ascultători ai Sfintei Liturghii, ci participaţi efectiv şi afectiv la Sfânta Jertfă, slujind împreună cu preotul, coliturghisind. Preotul zice: „Domnului să ne rugăm!”, iar dumneavoastră răspundeți: „Doamne, miluieşte!”; preotul zice ca pâinea să se prefacă în Trupul lui Hristos, iar credincioșii răspundeţi: „Amin!”, adică „Aşa să fie!”; preotul binecuvintează, invocând Duhul Sfânt, vinul din potir, care se preface în Sângele Mântuitorului Iisus Hristos şi răspundeţi: „Amin!”, adică „Aşa să fie!”. Deci această coliturghisire Îl păstrează pe Dumnezeu permanent în biserica dumneavoastră. Atâta timp cât în această biserică se va săvârşi Sfânta Liturghie, Dumnezeu va fi prezent, întreg, în casa pe care I‑aţi făcut‑o, dar şi în fiinţa, în inima, în casa şi în satul frățiilor voastre. În momentul în care nu se va mai săvârşi Sfânta Liturghie, cum spune o rugăciune din Molitfelnic, atunci şi preotul şi poporul împreună netrebnici s‑au făcut şi nu mai este cine să facă dreptate, nu mai este nici măcar unul. Pentru aceasta Dumnezeu îngăduie, în cele din urmă, ca bisericile sau anumite case care i‑au fost destinate, să se ruineze şi să le părăsească, iar oamenii, aşa cum aţi auzit din Sfânta Scriptură, din Cartea Regilor, să se minuneze de faptul că Dumnezeu şi‑a părăsit casa Lui.
Iubiţi credincioşi! Să vă bucuraţi de tot ceea ce aţi reuşit să faceţi, dimpreună cu preotul, în satul dumneavoastră. Să vă bucuraţi mai ales de faptul că aţi reuşit să‑L determinaţi pe Dumnezeu să fie prezent permanent aici. Dar, în acelaşi timp, să nu uitaţi că Îl putem alunga pe Dumnezeu din biserică dacă nu venim la Sfânta Liturghie sau prin faptele pe care le săvârşim, Îl alungăm pe Dumnezeu din fiinţa și viaţa noastră, din casa și din satul nostru. În Sfânta Scriptură găsim momente în care oamenii, comunitatea întreagă, L‑au alungat pe Mântuitorul Hristos din ţinutul lor. Aduceţi‑vă aminte de pericopa evanghelică a vindecării îndrăcitului din ţinutul Gadarenilor...! S‑au adunat oamenii şi L‑au rugat pe Iisus Hristos să plece din satul lor pentru că a îngăduit diavolilor să intre în porcii care păşteau la ţărmul mării şi care s‑au aruncat în mare, păgubindu‑i. Să nu fie, în ceea ce ne priveşte! Să nu‑L alungăm pe Dumnezeu! Dimpotrivă! Să‑L chemăm pe Dumnezeu în viaţa noastră, prin rugăciunile care le facem, prin faptele pe care le săvârşim, prin prezenţa noastră la biserică şi mai ales prin Sfânta Liturghie.
Vă îndemn, de asemenea, aşa cum au făcut‑o cei care s‑au apropiat de Sfântul Potir astăzi, să vă împărtășiți, din ce în ce mai des şi mai mult, cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca Naşterea și Jertfa de pe cruce a Domnului Hristos să nu fie zadarnică. Nașterea Domnului și Jertfa Lui să se reactualizeze permanent prin săvârșirea Sfintei Liturghii și împărtăşirea cu Sfintele Taine. Cereţi‑i părintelui dumneavoastră duhovnicesc să vă spovedească, să vă pregătească, să vă povăţuiască cum să faceţi ca să ajungeţi să vă împărtăşiţi cât mai des, atunci când sunteţi prezenţi la Sfânta Liturghie. Să ştiţi că există o anormalitate în ceea ce priveşte împărtăşirea cu Sfintele Taine, mai ales în parohiile de la ţară. Duminici întregi, una după alta, se împărtăşeşte doar preotul singur, fără să se împărtăşească credincioşii; măcar copilaşii să se împărtăşească. Aceasta este o foarte mare greşeală; ar însemna, practic, că preotul slujeşte Sfânta Liturghie doar pentru el însuşi şi nu pentru poporul care îi stă înainte. Este o foarte mare greşală şi pentru aceasta este vinovat el, dar în aceeaşi măsură sunt vinovaţi şi credincioşii care nu au interes pentru mântuirea sufletelor lor. Să nu fie, părinte Ştefan, şi să nu fie, iubiţi credincioşi, niciodată, Liturghie fără credincioşi care să se apropie de Sfântul Potir şi să se împărtăşească cu Trupul şi cu Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Amin!