După ce l-a făcut pe om, Dumnezeu l-a aşezat în Rai şi i-a pus hrana la îndemână, făcând „să răsară din pământ tot soiul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare” (Fc 2, 9)....
mai mult
În Rai, primul om era împodobit cu minte sănătoasă, inimă curată şi voinţă liberă. El însă nu era desăvârşit, căci desăvârşirea se câştigă prin încercare şi deprindere. Ea con...
mai mult
Dumnezeu l-a făcut pe om ca acesta să se împărtăşească de bucuria de a fi în preajma lui Dumnezeu şi de fericirea de a-L cunoaşte, de a-L iubi şi de a-L slăvi pe Dumnezeu. El este încunun...
mai mult
Porunca pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam este aceasta: „Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!” (Fc 2, ...
mai mult
Un timp au păzit-o. Dar din îndemnul diavolului, în chip de şarpe, şi sub pornirea mândriei lor, mai întâi Eva şi apoi Adam au mâncat din pomul oprit, călcând porunca lui Dumnezeu. Dumneze...
mai mult
Acest păcat se numeşte păcatul strămoşesc, fiindcă îşi are originea în căderea primilor părinţi ai noştri (protopărinţilor) prin neascultare faţă de porunca dată lor de Dumnezeu (Fc ...
mai mult
Aceasta este o taină mare. Ceea ce se poate spune este că păcatul acesta, pe care-l moştenim din tată în fiu, prin naşterea firească[1], nu ni se socoteşte ca păcat al nostru, personal, ci c...
mai mult
Păcatul strămoşesc a adus primilor oameni pierderea harului lui Dumnezeu, adică ruperea legăturii cu Dumnezeu, cu ei înşişi şi cu lumea[1]. Acest păcat a mai adus slăbirea chipului lui Dumn...
mai mult
Dumnezeu Se îngrijeşte de lume. Această lucrare prin care Dumnezeu Se îngrijeşte de lume se numeşte pronie sau providenţă. Prin pronie, Dumnezeu păstrează lumea în totalitatea ei şi fiecar...
mai mult
Simbolul Credinţei se referă la Dumnezeu Fiul întrupat începând cu articolul al doilea şi până la articolul al şaptelea.
Ele ne vorbesc despre cea mai mare şi mai minunată faptă a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi. Ele ne spun că Cel ce ne-a mântuit pe noi este Însuşi Fiul lui Dumnezeu, iar mântuirea ne-a înf...
mai mult
Aveau neapărată trebuinţă. Am văzut că prin neascultarea lui Adam a pătruns păcatul şi moartea în toţi oamenii. Păcatul acesta pusese o duşmănie (Rm 5, 10) între ei şi Dumnezeu, fiind ...
mai mult
Nu puteau. Căci, deşi ei sufereau de răul care-i stăpânea, nu puteau scăpa de el, firea lor era slăbită de păcat, erau robii păcatului. Această stare chinuitoare o descrie Sfântul Apostol ...
mai mult
Nu-i putea mântui nici un înger. Întâi, pentru că împăcarea cu Dumnezeu trebuia să fie o faptă la care să ia parte Însuşi Dumnezeu. În al doilea rând, pentru că oamenii trebuiau să fie...
mai mult
Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, a socotit că nu e potrivit să-i mântuiască pe oameni de departe. Aceasta pentru foarte multe motive, dintre care mai importante sunt trei.
Primul motiv e că dreptatea cerea ca, precum un om a călcat legea ascultării de Dumnezeu, un Om se cădea să şi ispăşească, împlinind această lege prin ascultare şi plătind cu viaţa Sa ne...
mai mult
Al doilea motiv pentru care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu a fost ca să ne arate că dragostea Lui faţă de noi e aşa de mare, că El nu mai stă departe de noi, ci Se face om ca noi, ia firea no...
mai mult
Al treilea motiv se vede chiar din cuvintele de mai sus ale Sfântului Ioan Damaschin. Fiul lui Dumnezeu S-a mai întrupat ca unind firea noastră cu firea Sa dumnezeiască, făcând-o firea Lui Însu...
mai mult
Era trebuinţă de o pregătire a oamenilor ca să-L primească pe Mântuitorul, atunci când va veni. Căci n-ajungea ca Mântuitorul să vină şi să moară pentru oameni. Trebuia ca şi ei să-L p...
mai mult
În două feluri: întâi, prin creşterea răului şi deodată cu aceasta a convingerii oamenilor că nu se pot mântui prin puterile lor; al doilea, prin sporirea veştilor de la Dumnezeu că le va ...
mai mult
